2 Idei: Unde ma grabesc?

1. Ne grabim…

peste masura. 

Si adesea fara niciun sens. 

Tihna e un lux pentru cei mai multi dintre noi. 

O discutie cu un prieten fara sa te uiti in telefon. 

Un joc pe playstation cu copilul fara ca mintea sa iti fuga la orice altceva. 

Rabdarea de a-ti asculta oamenii dragi atunci cand vor doar sa fie ascultati. 

Problema e ca le constientizam fara ca apoi strategic sa le implementam. 

Suntem absolutisti in a ne schimba cateva obiceiuri din viata. 

Ori implementam complet, ori deloc. 

Nu ai sa reusesti sa porti discutia cu prietenul mereu fara sa te uiti la telefon. Dar si mai rar e bine. 

Te va parasi rabdarea, dar poti observa momentul si te poti reseta. 

Ca nu ne schimbam peste noapte nu este un argument sa nu o facem deloc.  

Ceea ce noua ni se pare prea putin, s-ar putea sa fie indeajuns pentru cei din jurul nostru. 

2. Sa nu iti recunosti vina sau sa o faci prea tarziu, in ciuda evidentei. 

Nu exista nicio metoda mai buna sa distrugi puntile de incredere pe care le-ai construit cu cineva.

Pe moment pare ca ti-ai ucis ego-ul nivelandu-l cu basculanta. 

Dupa patru sau cinci astfel de episoade iti intra in reflex. 

Ego-ul tau afla ca poate exista chiar si mai aplatizat. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “What matters isn’t being applauded when you arrive—for that is common—but being missed when you leave.”