2 Idei: Tot dar nu totul

1. Ce faci cand ai tot dar…

 nu totul? 

Am vazut un documentar care mi-a generat cateva trairi foarte intense. 

“Eu sunt Tim” e povestea de viata a DJ-ului Avicii. 

Stiam deja ca s-a sinucis la 28 de ani, dar nu stiam tot freamatul sufletesc care l-a incercat de-alungul anilor. 

A crescut visand sa ajunga DJ, fara sa stie ca un talent imens zace in el. 

A devenit, in doar 3-4 ani, ceea ce si-a dorit dintotdeauna, avandu-le pe toate. 

Milioane de fani, o familie iubitoare, un grup de oameni care se ocupa pe bune de cariera lui, prieteni, zeci de milioane de dolari. 

Dar ce sentiment il incerca o spune el mai bine: 

“Atunci am realizat ca mi-am indeplinit visul, dar fericirea pe care ti-o dadea industria in care activam, nu era tipul meu de fericire. Nu era ceea ce cautam. Ma epuiza. Nu mai puteam fi eu, nu mai puteam face muzica pe care mi-o doream". 

Asa descoperi ca ai o serie de trairi si ganduri pe care nu ti le-ai imaginat vreodata: The blackswan of yourself. 

Pretul platit pentru a ajunge in varful muntelui lasa urme pe care privelistea de acolo din varf nu le poate sterge. 

Sentimentul de moment trece, pretul ramane pana in punctul in care iti suge viata din tine.  

2. Mi-a scris cineva “am mai citit ideea asta in cartea X, nu e de la tine". 

E foarte posibil. 

Cand citesti cateva ore pe zi, inevitabil creierul strange informatii pe care apoi nici nu mai stie de unde le-a luat sau daca sunt ale tale. 

I-am raspuns ca citeste carti bune si ca singurul lucru care ma intereseaza la o idee este daca functioneaza sau nu. 

A dat unsubscribe 🙁Sper ca nu arunca fiecare carte in care regaseste o idee din alta parte ca nu mai ramane decat cu filosofi greci. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “It is not the years in your life but the life in your years that counts”