2 Idei: Sa nu-mi dezamagesc parintii

1. Am citit asta acum cateva zile: 

“Your job, throughout your entire life, is to disappoint as many people as it takes to avoid disappointing yourself.”

Cand o vezi spusa asa realizezi care sunt de fapt prioritatile. 

Mai ales ca daca ajungi in punctul in care esti constant dezamagit de tine insuti, e doar o chestiune de timp pana cand oricum starnesti acelasi sentiment si in randul celor pe care te fereai sa nu ii dezamagesti inainte. 

Am tot auzit: "Sa nu-mi dezamagesc parintii".

E o fraza grea si toxica daca vine inainte de "sa nu ma dezamagesc pe mine insumi". 

Cand traim pentru altii, de fapt nu traim deloc. 

Ne taram..  

2. Una din principalele cauze ale frustrarilor/supararilor care m-au incercat de-alungul timpului a fost sentimentul ca mi se cuvine. Ca merit. 

De ce X pe care eu il percep ca fiind un prost beneficiaza de Y? 

De cele mai multe ori o mascam sub forma unei suparari generalizate catre nimeni, de tipul "Ce tare e asta unde…"

Uneori poate aveam dreptate, dar sigur m-am inselat de cele mai multe ori. 

Numai si din prisma faptului ca niciodata nu aveam toate variabilele. 

Cei mai de succes oameni dintr-un domeniu nu sunt aproape niciodata cei mai destepti sau cei mai etici. 

Cei mai apreciati oameni nu sunt aproape niciodata cei mai cumsecade. 

Dar niciodata nu ajungi la destinatie daca te concentrezi pe nedreptati subiective si niciodata nu ai mai multa vizibilitate in curtea altuia decat in propria-ti.  

Pe maine, 

Vlad

P.S. Cat de destept sa fii?