2 Idei: Raspunsul

1. M-am intrebat, nu o data…

cand aveam 20-22 de ani oare cum va arata viata mea la 35 de ani. 

Ajuns la 36 mi-e clar ca nu are sens sa continui sa imping la deal acelasi bolovan si sa incerc sa imi imaginez cum va fi la 50. 

Stand de vorba azi cu un prieten, am realizat ca pe masura ce ne ridicam astfel de intrebari ne inchipuim ca atunci cand vom sti raspunsurile vom fi mai linistiti. 

Doar ca din raspunsuri punctuale apar noi intrebari care-si cer noi raspunsuri si asa mai departe. 

Ciclul se opreste doar atunci cand realizam ca raspunsul suntem noi. 

Viata va arata asa cum NOI ne-o facem. 

Voi reusi sa imi indeplinesc obiectivul X daca EU voi face ceea ce e nevoie si daca EU voi deveni o persoana capabila sa indeplineasca acel obiectiv. 

Raspunsul la toate intrebarile despre viitor e o ecuatie in jurul: cine suntem, ce ne dorim sa devenim si daca suntem dispusi sa platim pretul aferent. 

Iar asta e o senzatie extrem de liberatoare. 

Pentru ca dureaza poate parea de multe ori ca nu e asa, dar nimic nu are mai mult impact decat noi insine. 

Nici nu vrei sa aiba. 

2. Tot ce facem e la nivel micro un sir infinit de sprinturi si repaos. 

Tot ce facem la nivel macro e un urias maraton. 

De asta avem nevoie de o strategie desteapta la nivel micro si rabdare la nivel macro. 

Cei mai eficienti le au pe amandoua. 

Dar ai nevoie macar de una, o strategie desteapta sau rabdare, ca sa nu fii in ultima categorie, cei care plutesc prin viata intr-o deriva totala. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “In my experience, men who respond to good fortune with modesty and kindness are harder to find than those who face adversity with courage. For in the very nature of things, success tends to create pride and blindness in the hearts of men, while suffering teaches them to be patient and strong.”