2 Idei: Privind inapoi cu incredere

1. Ajungem adulti…

pentru a ne indeplini visurile de cand eram copii. 

Iar cele mai des-intalnite sunt cele care inchid rani cauzate de frustrari. 

Unele constiente, altele mai putin. 

Ce am scris mai sus e genul de afirmatie care nici nu mai conteaza daca se dovedeste a fi adevarata sau nu. Asta in caz ca se ocupa cineva de astfel de studii. 

E o afirmatie care mie imi da o senzatie de bine pentru ca astfel mi se inchid in cap niste cercuri imaginare. 

Niste misiuni sunt indeplinite si pot naviga mai usor.  

Daca ma uit la clipuri cu artisti ajunsi la sfarsitul carierei si apoi dau la videourile lor din tinerete primul gand e absolut mereu acelasi: cand erau in floarea carierei, au reusit sa aprecieze momentele respective? 

Au ajuns ceea ce au visat copii fiind? 

Nu neaparat din perspectiva materiala sau a job-ului, ci asa, de corazon. 

Sa te uiti in jur si sa zambesti multumit: 

“I did well”. 

2. M-am tot gandit cum sa pun in valoare mai bine ceea ce am citit zilele trecute, dar am ajuns la concluzia ca efectiv as omori chintesenta. 

O las asa: 

“Richard Reeves speaks of a schoolmaster who defined success as a teacher as “cultivating men who would be ‘acceptable at a dance and invaluable in a shipwreck.’”

E cel mai bun sfat pentru parinti pe care l-am auzit vreodata.

Indiferent ca ai baiat sau fata.

Pe maine, 

Vlad

P.S. Epictetus said that the root of beauty was beautiful choices. “If your choices are beautiful,” he said, “so too will you be.” It’s simple and it’s true. You are what your choices make you, nothing more and nothing less.