2 Idei: Pericolul care mobilizeaza

1. Citeam zilele trecute despre…

Willow, ultimul produs al celor de la Google. 

E un Quantum Chip, dar nu inchideti inca mailul 🙂 

Am inceput sa ma documentez mai mult in contextul unei discutii mai largi despre posibilitatea ca aceasta tehnologie, quantum computing, sa sparga criptarea folosita la Bitcoin. 

Practic, sa ii puna in pericol siguranta. 

Articolul se incheia asa: 

“So in a nutshell, rather than viewing Willow as a threat, the crypto community should see it as a catalyst for innovation.”

Nu am putut sa nu ma gandesc: cate lucruri din viata noastra, realmente periculoase, nu au fost de fapt decat singurul mod de a ne invinge frica/comoditatea? Daca nu ar fi fost atat de periculoase, efectiv nu ne-am fi mobilizat. 

Iar daca au fost multe, acum ca stim, de acum inainte cand ni se intampla nu va fi mai usor sa le privim din unghiul asta inca de la inceput? 

Iar daca le vom privi inca de la inceput, nu va fi mai usor si sa le depasim si sa devenim mai buni fara a sta cu frica-n san? 

2. Apropo de insiruirea anterioara, rezolvarea problemelor nu e decat un exercitiu intelectual, un calapod pe care daca il repeti indeajuns de mult, devine un reflex intelectual. 

Deconstruirea problemei, invartirea fiecarei componente in fel si chip pentru a-i gasi posibila rezolvare, secventierea solutiilor, prioritizarea, testarea lor, etc. 

E o formula.

Doar ca noi ne panicam, ne emotionam, ni se incetoseaza gandirea si nu mai reusim sa o aplicam. 

Plus ca multi fugim de probleme si atunci nu ai de unde sa ai indeajuns de multe date ca sa realizezi ca e o formula. 

Viata e mult mai simpla cand esti convins ca poti gasi solutii la aproape orice problema iti vine peste bot. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Don't expect to tell others what they should do when they know that you do what you shouldn't”

P.P.S Pentru curiosi, rezumatul e ca va mai dura cel putin 10-15 ani, daca nu chiar 20, pana cand quantum computing sa poata pune in pericol blockchain-ul.