Pe scurt: Sa nu fii capos si prost!

1. Eu sunt un statornic. Nu am avut multe relatii. Nu ma "combinam" ca poate-poate iese ceva. 

Am crezut dintotdeauna ca o relatie care nu pare ca poate conduce la casatorie e pierdere de vreme. 

La 20 de ani i-am spus neveste-mii care pe atunci avea 17: 

"Nu putem fi impreuna acum pentru ca eu vreau sa fiu liber sa fiu prost; dar in cativa ani promit ca te caut si ne inchidem". 

Asa mi-am gandit prieteniile si tot asa mi-am pastrat si relatiile din familie.

Am cantarit si cand am simtit ca merita am fost all-in. 

Nu stiu sa joc bine decat jocuri unde are sens sa mergi pana la capat. 

In timp, mi s-a demonstrat ca e valoros sa fii, cum imi spunea mama mereu cand eram mic, capos. 

Cel mai important e sa nu fii concomitent si capos si prost. 

Niciun om valoros nu vrea in jurul lui un catâr. 

2. Si apropo de a fi all-in, asta vine la pachet cu diferite frici cum e si arhicunoscuta: "voi fi luat de prost". 

Da, e un risc sa ramai cu niste vanatai pe ego si ai sa o iei in bot des, dar reward-ul e infinit mai pretios: sa gasesti, cum spunea Naval, long-term people cu care sa poti juca long-term games. 

Nu merita pentru asta sa iti inghiti, din cand in cand, orgoliul? 

Pe maine, 

Vlad

P.S. S-a prins repede chinezoaica cand e rost de copy-paste 😀