Pe scurt: Cometele providentiale

1. Toti am avut parte de oameni providentiali care s-au comportat ca o mana invizibila, adesea fara ca macar sa realizeze, ce ne-a impulsionat sa nu ne dam batuti.  

Unii au jucat (si joaca) roluri centrale in viata noastra: parinti, bunici, familie in general, prieteni vechi. 

Altii au aparut, ne-au dat cu praf de stele la momentul potrivit dupa care au mers mai departe. 

Nu pentru nu voiau sa stea ci pentru ca asta fac ei. 

Miros foarte repede cand dau peste unul temporar ratacit, il ridica de pe jos cu grija, il scutura de praf si ii ofera ce au ei mai bun pana cand pare intremat, pus pe picioare. 

Eu mi-am facut si o lista ca sa nu uit cui trebuie sa ii fiu recunoscator pentru ca m-a lasat pe mine mai complet chiar cu riscul ca el sa ramana mai gol. 

O lista a cometelor providentiale.

2. Ma gandesc tot mai des ce mi-ar zice Vlad de la 17 ani despre cum i-am dus munca mai departe. 

Visa la mai mult?  

Ar fi vrut sa fac mai putine compromisuri?  

Si-ar fi dorit sa fiu mai curajos? 

Ce-ar fi zis de decizia X? Dar de Y? 

Iar daca va intrebati ce logica are exercitiul, e un fel de barometru care nu are limitarile date de viata de adult. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. Si ca tot vorbeam de 17 ani. M-au trecut multi fiori.