Pe Scurt: Cand se termina copilaria?

1. Strict ca exercitiu de imaginatie, am incercat de mai multe ori sa identific momentul simbolic de cand mi-am inceput viata de om matur. 

Practic, cand se termina copilaria? 

Cand devin lucrurile serioase? 

Daca o sa va intrebati acelasi lucru, o sa aveti zeci de raspunsuri. Unele mai obiective (varsta x), altele mai subiective (experienta y), dar va garantez ca nu e un exercitiu plictisitor. 

Eu am ajuns la concluzia ca momentul a fost atunci cand am realizat ca parintii mei nu au raspunsuri la orice. 

Crestem cu imaginea parintilor protectori, ultima reduta atunci cand dam de dracu sau nu stiu ce sa facem intr-o ipostaza. 

Cand problemele ni se acutizeaza si raspunsurile de la parinti nu mai par, pentru o perioada mai lunga, cele mai bune, esti pe cont propriu. 

Asta imi aduce aminte si de cel mai dulce/amarui citat pe care l-am citit vreodata: 

“At some point in your childhood, you and your friends went outside to play together for the last time and nobody knew it”

Asa si cu raspunsurile de la parinti. 

A fost un moment cand ati vorbit ultima data si ei erau punctul tau fix pentru ultima data si niciunul din voi nu stia asta. 

2. Perfectiunea care nu ajuta la nimic. 

Pierdem momente bune pentru ca le asteptam pe cele perfecte. 

Pierdem parteneri buni pentru ca ii asteptam pe cei perfecti. 

Pierdem frumusetea care vine din imperfectiune, cautand platitudinea din perfectiune. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. Ultra sinistru.