2 Idei: Pantofii Cenusaresei

1. Tarziu, mi-am dat seama ca…

am crescut cu un complex de inferioritate fata de oamenii care erau buni, sau perceputi ca buni, in domenii care pe mine ma fascinau. 

Am aflat ulterior ca sa fii un foarte bun om de afaceri nu te face automat si un om ok. 

Am mai aflat ca atunci cand esti varf intr-o industrie uneori chiar esti, alteori doar is ceilalti foarte slabi. 

Am mai aflat ca poti sa ii prostesti pe toti si sa proiectezi o imagine sau un statut care nu are nicio treaba cu realitatea. 

Dar toate dispar ca pantofii Cenusaresei atunci cand ramai doar tu cu tine in fata oglinzii. 

Iar “aprecierea” din societate nu contrabalanseaza ce simti in momentele din fata oglinzii. 

Daca vrei sa fii multumit de viata pe bune, e musai sa fii bun. Nu doar sa pari. 

2. E greu sa iti ceri scuze pentru ceva ce nu ai facut. 

Sau pentru o situatie unde nu crezi ca ai gresit. 

Dar doar in primele astfel de instante, apoi devine mai usor. 

Iar scuzele inchid rani si opresc razboaie. 

Plus ca mai pun si ego-ul la locul lui. 

Linistea care vine la pachet cu scuzele merita orice sacrificiu, doar ca realizezi numai dupa ce practici. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Be quiet, work hard, and stay healthy. It’s not ambition or skill that is going to set you apart but sanity.”