2 Idei: Incurajarile singuratice

1. De cand eram copil mi-au ramas in cap versurile: 

“E sarbatoare si e joc in casa ta acum 

Mai sunt bordeie fara foc, dar vine un an mai bun; 

E veselie si e cant in casa ta acum

Dar nu uita cand esti voios, romane sa fii bun". 

Simt ca nicicand, cel putin in existenta mea, societatea nu a fost mai polarizata ca acum. 

Iar polarizarea e opusul a ceea ce oamenii au folosit mereu ca sa impinga roata mai departe: un mix de solidaritate si empatie. 

Stiu ca viata ne ia pe sus pe toti, dar zilele astea sunt motivul perfect ca sa ne infingem picioarele in namolul alunecos si sa ne uitam mai mult la lucrurile care ne unesc si mai putin la cele care ne separa. 

2. Am scris pe Facebook despre apusul lumii pomposilor. 

Am primit comentarii acolo pe platforma dar si multe reactii in privat. 

Ce mi-a sarit in ochi a fost remarca “esti prea optimist". 

Ce inseamna prea optimist? Visator? Rupt de realitate? Nebun? 

Care sunt consecintele? 

Tot ce vedem in jurul nostru a fost la un moment dat visul unui optimist incurabil. 

A unuia care s-a incapatanat sa vada binele si luminita atunci cand cel mai comod si mai ieftin era sa stea la locul lui. 

A unuia pornit singur la drum si care, pentru o lunga perioada de timp, a fost singurul care aplauda pentru a se incuraja. 

A zis Alex Hormozi la un moment dat, o chestie ultradesteapta: Lumea ii incurajeaza pe cei care deja nu mai au nevoie de asta. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. Un concert de colinde foarte fain.