2 Idei: Bucuria din imaginatie

1. Ceea ce a fost candva banal…

devine, la un moment dat, o amintire dintr-o cutiuta pe care o putem accesa din ce in ce mai greu. 

Sunt la Madrid, intr-o minivacanta cu fiu-miu. 

A vrut sa mergem in parcul unde se juca cand era mic. 

Am fost si mi-au zburat prin fata ochilor zeci de cadre imbibate de emotii, ganduri, aspiratii si deziluzii care atunci erau amare, iar acum sunt dulcegi. 

Prezentul, adesea mustiind de stres si ingrijorari, e un moment in timp pe care nu il vom mai putea retrai. 

Sa nu treci un an, doi, prin niste locuri si sa le gasesti la fel iar banalitatea neschimbarii sa ti se pare fascinanta, e clar un semn ca tanjesti dupa un ceva pe care l-ai avut doar in acele locuri. 

Daca gasesti acel ceva si il recreezi in alt mediu, iti imbunatatesti relatia cu timpul care trece. 

Fugit irreparabile tempus. 

2. Am avut, aici in Madrid, piscina in fata blocului in toti cei 5 ani. 

Nici macar nu era aglomeratie, fiind o comunitate relativ mica. 

Foarte entuziasmati de acest “feature” atunci cand am ales apartamentul. 

De cate ori am fost la piscina, deschisa mai bine de 4 luni pe an? 

Nu imi amintesc, dar ce stiu sigur e ca mai des m-am gandit ce tare tipa copiii care sareau in piscina. 

Avem o uriasa incapacitate de a ne bucura de ceea ce avem aici si acum. 

Scriam de curand ca suferim mai mult in imaginatie decat in realitate. True. 

Also true: ne si bucuram mai mult in imaginatie decat in realitate. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “If you’re trying to choose between two theories and one gives you an excuse for being lazy, the other one is probably right.”