2 Idei: Aroganta si meritocratie

1. Meritocratia e o iluzie subiectiva.

Atunci cand credem ca meritam mai mult decat primim, ne asezam bosumflati cu fundul pe o treapta, privim in zare, rasuflam greu si conchidem “Nu exista meritocratie in tara asta". 

Nimic nu este pur meritocratic. 

Toti avem preferinte subiective si afinitati.

Personal, prefer un om volubil si optimist in locul unuia neutru, chiar daca al doilea e mai competent. 

Competentele se pot invata, restul mai greu. 

In plus, nimeni in istorie nu si-a facut un obiectiv central din a crea o societate meritocratica. Tocmai pentru ca e o iluzie. 

Deci cand ma mai surprind gandind in sensul asta, imi dau doua palme si revin la ceva ce pot controla: cum pot devine eu mai bun (orice inseamna asta, de la ce am in cap pana la ce am in jur) si mai greu de ignorat. 

2. Toti avem o predispozitie spre aroganta. 

Spre “lasa ca stiu eu mai bine". 

Chiar si atunci cand viata ne-a demonstrat de nenumarate ori ca de fapt nu stim. 

Ego-ul ne acopera ochii cu ambele maini si ne sopteste in ureche solutii gresite pe termen scurt care au efecte majore pe termen lung. 

Ca vinovat de ego mare combinat cu aroganta trebuie sa am grija la fiecare pas pentru ca nu exista agent mai eficient de anulare a inteligentei. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. "The egotist does not stumble about, knocking things off his desk. He does not stammer or drool. No, instead, he becomes more and more arrogant, and some people, now knowing what is underneath such an attitude, mistake his arrogance for a sense of power and self-confidence."